Obezitatea este o boală cronică definită printr-un indice de masă corporală (IMC) peste 30 kg/m2. IMC permite o apreciere globala a stării de nutriție și se calculează împărțind greutatea (în kg) la pătratul înălțimii (în metri). Conform studiilor epidemiologice exista o corelație puternică între greutatea corporală și mortalitate, iar prevalența afecțiunilor legate de obezitate (ca diabetul zaharat, hipertensiunea arterială) începe să crească de la un IMC peste 25 kg/m2. Obezitatea apare printr-un aport de calorii excesiv față de cheltuielile energetice pe o perioada îndelungata de timp.
Clasificarea greutății corporale în funcție de indicele de masă corporală (IMC)
| Status | IMC | Risc de boala |
| Subponderal | < 18,5 | Crescut |
| Normal | 18,5 – 24,9 | Normal |
| Supraponderal | 25,0 – 29,9 | Crescut |
| Obez gradul I | 30,0 – 34,9 | Înalt |
| Obez gradul II | 35,0 – 39,9 | Foarte înalt |
| Obez gradul III | > 40.0 | Extrem de înalt |
Știința a făcut mari progrese în înțelegerea mecanismelor moleculare care controlează cantitatea de grăsime corporala, dar o cauză genetică a obezității a fost identificata doar într-o minoritate din cazuri. Creșterea ”epidemica” a prevalenței excesului ponderal în ultimele decenii se datorează, fără îndoială, modificării factorilor de mediu, cu favorizarea sedentarismului și a aportului de alimente cu conținut caloric ridicat (grăsimi, dulciuri concentrate) în dauna legumelor, fructelor și cerealelor. Prezenta unei agregări familiale a obezității nu se datorează – cu rare excepții – unei baze genetice comune, ci “moștenirii” unui anume tip de obiceiuri alimentare și de stil de viata (de exemplu petrecerea timpului liber în fața televizorului sau în alte activități statice) care favorizează acumularea kilogramelor în plus.
Obezitatea se asociază cu numeroase complicații, multe serioase din punct de vedere medical, care alterează calitatea vieții și conduc la îmbolnăviri și moarte prematura. Principalele complicații sunt metabolice (diabet zaharat, dislipidemie – modificarea grăsimilor din sânge, cu efect de favorizare a aterosclerozei), cardiovasculare (hipertensiune arterială, boala coronariana, accident vascular cerebral, tromboflebite), respiratorii (hipoventilație, apnee în somn), osteoarticulare (guta, leziuni articulare – în special ale celor care susțin greutatea: genunchi, șold, coloana lombară), cancere (esofag, vezicula biliară, colon, sân, uter, col uterin, prostată), genitale (tulburări de ciclu menstrual și infertilitate), gastrointestinale (litiaza biliară, steatohepatita nonalcoolică).
Scăderea în greutate ameliorează multe din aceste complicații și previne apariția altora. Efectele pozitive sunt proporționale cu gradul de pierdere ponderala și apar încă de la o reducere modestă a greutății – 5% din greutatea inițială.
Mulți obezi pot reuși o scădere în greutate de scurtă durată doar prin regim alimentar, dar succesul pe termen lung este mai dificil de obținut. “Armele” terapeutice sunt: tratamentul dietetic, activitatea fizică, psihoterapia, tratamentul medicamentos, chirurgia bariatrică (ultimele doua rezervate cazurilor speciale).
Prima condiție a succesului este ca subiectul sa fie motivat – să își dorească să facă un efort pentru reducerea greutații – pentru că este nevoie de timp si voință. Motivația poate fi întărită prin informare – înțelegerea riscurilor obezității și a beneficiilor scăderii ponderale; în plus, informarea ajută “candidatul” să-și propună scopuri realiste (o reducere a greutății cu 10% în 6 luni – de exemplu), evitând astfel dezamăgirea de a obține rezultate inferioare celor lăudate în reclamele TV. Intervenția se îndreaptă spre modificarea stilului de viață, cu schimbarea obiceiurilor alimentare și creșterea activității fizice, esențiale pentru un efect durabil. Reducerea aportului alimentar cu 500 kcal/zi și integrarea mișcării în viața cotidiană asigură o balanță energetică negativă, cu o scădere în greutate de aproximativ ½ kg săptămânal și reducerea cu 10% a greutății în 6 luni. Pentru a păstra pe termen lung aderența subiectului la tratamentul dietetic este important ca regimul alimentar prescris să nu fie foarte restrictiv (nu sub 1000 kcal/zi), să fie variat si flexibil, altfel plictiseala și frustrarea vor umbri entuziasmul inițial. Alimentele trebuie să răspundă necesităților individului ca aport de proteine, vitamine, minerale si adaptat problemelor de sănătate asociate; este de preferat o dieta de 1300 – 1400 kcal/zi, cu proteine aproximativ 1 g/kg de greutate ideală și mai puțin de 30% din calorii ca grăsimi (sub 50 g/zi).
Exemplu de regim alimentar cu 1400 kcal/zi
| FRUCTE: mere, fragi, căpșuni, zmeură, mure, dude, afine, cireșe, vișine, piersici, caise, nectarine, mandarine, portocale, kiwi, avocado, papaya, ananas, gutui, corcodușe, banane, pere, prune, struguri, rodii, mango, pepene galben, pepene verde, grapefruit | 300g |
| LACTATE: lapte dulce, lapte bătut, iaurt, sana, kefir | 500g |
| CARTOFI, orez, griș, paste făinoase, fasole boabe, mazăre cântărite fierte | 150g |
| PÂINE sau mămăliga pripită : 400 g = 100 g paine | 100g (4-5felii) |
| CARNE slaba (rasol sau grătar): pasăre, vacă, vițel, miel, porc PEȘTE slab (rasol sau grătar) BRÂNZETURI: telemea de vaca, urdă, caș, brânză proaspătă |
200g |
| GRĂSIMI: unt, ulei, margarină, smântână, frișcă -fara prăjeluri, rantasuri- | 2 linguri |
| LEGUME: roșii, vinete, ardei, castraveți, gogoșari, dovlecel, urzici, spanac, lobodă, ștevie, salată verde, lăptuci, păpădie, untișor, ridichi, bame, fasole verde, ciuperci, varza, conopida, andive, gulii, sparanghel, varză roșie, varză de bruxelles, broccoli, morcov, țelină, sfeclă, ceapă, praz, usturoi, păstârnac, pătrunjel, napi – salatele pot fi acrite cu lămâie sau oțet – | 500g |
| OUĂ | 1 la 2 zile |
| ALIMENTE INTERZISE: zahăr, faină, biscuiți, prăjituri, produse de patiserie, ciocolată, bomboane, dulceață, gem, marmeladă, halva, rahat, înghețată, băuturi răcoritoare dulci, băuturi alcoolice, must, miere, fructe uscate (prune, stafide, curmale, smochine) și oleaginoase (migdale, nuci, alune, arahide, semințe) |
ECHIVALENTE: 250 ml lapte = 100 g fructe (cu 10% HC)
20 g paine (o felie) = 50 g cartofi = 80 g mămăligă pripită
Activitatea fizică ajută la obținerea unui bilanț energetic negativ și reduce pierderea de țesut muscular care apare în cursul curelor de slăbire; în plus este dovedit că mișcarea scade riscul de boală cardiovasculara și diabet zaharat, independent de efectul pe greutatea corporala; activitatea fizică are si alte efecte benefice: stimulează funcția respiratorie, “antrenează” inima, previne osteoporoza, păstrează mobilitatea, echilibrul și agilitatea, crescând șansele unei vieți independente până la vârste înaintate. Pentru a scădea în greutate și a menține scăderea obținută prin dietă sunt necesare aproximativ 30 minute/zi de activitate fizică intensa (jogging, aerobic, mers pe bicicleta) sau 60-75 minute/zi de activitate fizica moderata (de exemplu mers rapid), măcar 4-5 zile din săptămână. Mulți “grăsuți” au dificultăți în îndeplinirea acestor sarcini, prin urmare este de preferat a propune inițial scopuri mai modeste, ulterior crescând progresiv gradul de solicitare fizica, pe măsura creșterii tolerantei; în plus, mișcarea poate fi integrată în viața noastră de zi cu zi prin alegerea mersului pe jos în locul unei stații cu autobuzul și a urcatului pe scări în locul folosirii liftului.
Ajutorul psihologic înlesnește recunoașterea de către subiectul obez a obiceiurilor alimentare și de stil de viață care au promovat câștigul ponderal și, prin urmare, modificarea lor. În acest scop sunt utile automonitorizarea (întocmirea unor jurnale care consemnează aportul alimentar și activitatea fizica), recunoașterea și evitarea situațiilor care conduc la consum alimentar exagerat (situații conflictuale, conjuncturi sociale), suportul social (parinți, prieteni, colegi – care pot fi un sprijin și o sursă de încurajare permanentă în lupta cu kilogramele în plus).