Termenul de boli psihosomatice se refera la acele afecțiuni medicale a căror apariție și/sau evoluție este afectata de factori psihologici.
Suferințele în plan psihologic pot sã genereze nu numai boli psihice, ci şi boli somatice (denumite psihosomatice); în plus, anumite boli somatice, ca de exemplu tumorile cerebrale, insuficiențele de organ (hepatică, renală sau chiar respiratorie şi cardiacă) pot antrena tulburări psihice importante (mergând până la stări delirante sau comatoase).
Cu toate că, în principiu, orice afecțiune este influențată, fie și într-o mica măsură, de factorii psihologici, există un număr de afecțiuni pentru care această legătură psihic-somatic este evidentă.
Chiar dacă pentru unele dintre aceste boli se descoperă agenți cauzali organici sau chiar infecțioși, totuși, declanșarea sau evoluția lor rămâne influențată de factorul psihic. De exemplu, chiar după descoperirea implicării Helicobacter pilori în patogeneza ulcerului gastroduodenal, se acceptă ca factorul de stres psihogen determină declanșarea bolii la un purtător până atunci sănătos de Helicobacter, iar factorul personalitate / stil de adaptare la stres poate explica de ce dintre toți purtătorii sănătoși de Helicobacter pilori doar o parte fac boala.
Înțelegerea genezei si menținerii bolii psihosomatice:
În bolile psihosomatice, factorul genetic si factorii de mediu orientează vulnerabilitatea către un organ, fixând ținta pe care vor acționa factorii psihologici – stresul, afectele negative, stilul de adaptare la stres.
Criterii de diagnostic pentru bolile psihosomatice (conform diagnosticării internaționale DSM IV-TR):
A. Este prezentă o afecțiune medicală somatica (ulcer duodenal etc.)
B. Factorii psihologici afectează negativ afecțiunea medicala generală într-unul din următoarele moduri:
– factorii psihologici au influențat cursul afecțiunii medicale generale și anume dezvoltarea, exacerbarea sau întârzierea vindecării afecțiunii medicale generale;
– factorii interferează cu tratamentul afecțiunii medicale generale;
– factorii constituie un risc suplimentar pentru sănătatea individului;
– răspunsuri fiziologice legate de stres precipita sau exacerbează simptomele afecțiunii medicale generale.
Factorii psihologici se refera la:
- O tulburare psihică ce afectează o condiție medicală generală (de exemplu, depresia majoră întarzie recuperarea după infarct miocardic);
- Simptome psihologice (anxietatea care exacerbează astmul etc.);
- Trăsături de personalitate sau stil de a reacționa la stres
- Comportamente maladaptative (sedentarism, dependențe etc.);
- Răspuns legat de stres (exacerbarea la stres a ulcerului, a hipertensiunii arteriale, aritmiei etc.)
Debutul afecțiunilor psihosomatice
Aceste afecțiuni se pot manifesta pentru prima oară în copilărie, în adolescența (anorexia mentala, astmul bronșic, uneori diabetul etc) sau la vârsta adultă în urma unui șoc emoțional puternic.
La început manifestările au un caracter reversibil, dar pe măsură ce simptomele se repetă, ele pot instaura o condiție medicala alterată, prin slăbirea rezistenței generale a organismului sau afectarea funcțiilor anumitor organe. În general afecțiunile psihosomatice se centrează la nivelul anumitor organe predilecte: în sfera digestiva, în sfera respiratorie și alergica sau cardio-vasculara, etc.
Cum diferențiem tulburarea psihosomatică de o afecțiune organica?
Bolnavii suferind de tulburări psiho-somatice se diferențiaza de cei cu afecțiuni somatice prin câteva aspecte de baza:
- multitudinea simptomelor (tahicardie, greata, constipație/diaree, dificultate in respirație, sensibilitate alergica excesiva la diferiți stimuli, scăderea ponderala/obezitatea, astmul bronșic, angina pectorala etc);
- convingerea bolnavilor de existența unei cauze organice în ciuda examinărilor repetate care nu pun nici un diagnostic și adesea neacceptarea explicațiilor de ordin psihologic;
- uneori preocuparea excesivă față de starea sănătații personale, centrarea pe simptom;
- caracterul repetitiv al manifestărilor;
- persistența în timp, în ciuda tratamentului dat de internist, cardiolog, gastroenterolog, etc;
- uneori asocierea mai multor afecțiuni psihosomatice la același individ;
- antecedentele de aceeași natură din cadrul familiei;
- incidența crescută a manifestărilor în perioadele de stres crescut sau după anumite evenimente (certuri în familie, dificultăți financiare etc);
- existenta unui eveniment traumatic psihic sau expunerea de lungă durată la un stres major, care a consumat în timp resursele energetice ale persoanei și a redus capacitățile adaptative ale acesteia;
- în unele cazuri, existența în prim plan a unei alte tulburări psihice prealabile, dominante în sfera psihica a individului (depresie, anxietate, etc).
Tratamentul bolilor psiho-somatice
Obiective terapeutice:
- Reducerea anxietății, depresiei și, în general, a dispoziției negative (cu ajutorul farmacoterapiei, dar și al psihoterapiei).
- Facilitarea conștientizării și a exprimării propriilor afecte, îmbogațirea vieții imaginative, diferențierea senzațiilor de sentimente.
- Ameliorarea funcționării personale și autonomiei.
- Ameliorarea relaționării în familie, grup social, grup profesional, diminuarea afectelor negative acumulate .
Sentimentele negative neexprimate (de exemplu, furia reținută) sunt factori psihologici ce afectează negativ bolile psihosomatice (de exemplu, cardiopatia ischemica) si trebuie înlăturate - Ameliorarea imaginii de sine, inclusiv a imaginii corporale.
Tratament farmacologic:
- Antidepresive
Folosirea antidepresivelor în bolile psihosomatice este foarte utilă mergând de la administrarea lor în cardiopatia ischemica, pentru prevenția recidivelor de infarct miocardic, până la folosirea în sindrom de oboseala cronică, fibromialgie, colon iritabil. - Anxiolitice
Folosirea anxioliticelor este utilă în scăderea anxietații mai ales în situații acute ale bolilor psihosomatice (puseul de rectocolită ulcerohemoragică, infarctul miocardic etc.), dar și pe termen mai lung, de obicei ca adjuvant al medicației antidepresive și sub un control psihiatric al prescripției. - Psihoterapia cognitiv-comportamentala
Psihoterapia cognitiv-comportamentala este utilă în afecțiunile psihosomatice pentru:- diminuarea impactului factorilor psihologici în afecțiunea pacientului;
- schimbarea atitudinilor disfuncționale și maladaptative;
- modificarea comportamentelor nefavorabile sănătații;
- restructurarea cognițiilor eronate generatoare ale acestor comportamente.